Cred, privind la Dumnezeu
Căci inima-mi se aprinde
De Lumina ce-i în El...
Dar privirea ades mă vinde
Căci se-ndreaptă către ,,eu’’!
Nu mai pot atunci a crede,
Devin ca un fariseu;
Arăt doar spre ce se vede
Nu ce-i în sufletul meu!
Cred, privind la Dumnezeu
Dar eu, n-am nici o putere...
O, depind de harul Tău
Doamne,și de-a Ta-ndurare!
Cred! Însă Te rog mereu
Ajută necredinței mele!
De cred, nu-i meritul meu,
E doar iubirea Ta, Stăpâne!
Când credeam că sânt mai tare
Și capabil, și-am să-nving
S-a mai rupt ceva în mine
Și-am căzut din nou înfrânt...
Nici puterea de-nfrânare,
Nci de-a mă preda smerit
N-am găsit...Și-o disperare
M-a zdrobit, m-a umilit...
Mi-a făcut zilele amare!
Tu, întotdeauna, Doamne
Ai venit, m-ai sprijinit
Și mi-ai dat încredințare...
Doamne, cred! Dar e la Tine
Puterea și-nfăptuirea!
O, îndură-Te de mine,
Dă-mi credința și sfințirea...
Și în mâna Ta mă ține,
Să-mi pot duce mântuirea
Credincios și cu iubire!
Tu ești Doamne, fericirea
Și mă-nchin cu mulțumire.
Tu ești Doamne împlinirea
Și pe veci, a mea tărie!
Dă-mi puteri să-mi leapăd firea,
M-ai îndură-Te de mine
Și-ntărește-mi bucuria
Și credința, pe vecie! Amin
Zaragoza 22 Aug. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)
Dar ajută necredinței mele, chiar de numai sper.
Eu sunt slab, doar Tu ești totul pentru mine,
Doar în Tine mă încred, și de necredința vine.
Stați tare în credință și rugați-vă prin credință!
Fii binecuvântat
Deşi prin compunere poezia are o rimă neregulată, nestatornică, totuşi, prin tema abordată şi cuvinte alese cu grijă, te îndeamnă să-i citeşti mesajul. Pe scara valorilor, cu perseverenţă, se poate urca mai sus. Doamne ajută!